Dacă ar fi să admitem fără rezerve jocul scriptural, atunci Adela este unul dintre puţinele romane care nu au nevoie de „prefaţă”, de cuvânt înainte, de o introducere analitică, pentru că este el însuşi o prefaţă, o introducere la o anumită lume, la o determinată gamă sentimentală. Romanul propriu-zis se reduce la o singură frază: „Adela este o iluzie paradisiacă, şi nu trebuie să devină o realitate. Restul e „prefaţă”.