IRONIA

IRONIA

Calitatile recunoscute de critic ale lui Mircea Doru Lesovici se desfasoara in partea a doua a cartii: Paradigme ale ironiei in poezia contemporana si Configuratii ale ironiei in poezia contemporana. Aici criteriul sistematic se conjuga cu cel istoric, in Paradigme... sint tratati pe larg sase poeti reprezentativi, de la Emil Botta si Gellu Naum la Nichita Stanescu si Marin Sorescu, in Configuratii..., pastrindu-se un relativ criteriu al generatiilor sau, poetii sint grupati dupa modurile inrudite ale ironiei, chiar daca, numite intr-un titlu, ii separa, astfel ca Adrian Paunescu sta alaturi de Mircea Dinescu. Comentariul este concentrat, tabloul de ansamblu se contureaza in concordanta cu punctul de vedere propus. Operatia nu e usoara, mai ales ca, intr-o prima etapa, ironia a fost cvasiabsenta in lirica de dupa al doilea razboi, pentru ca, ulterior, sa reapara si sa intre in programul asa-numitei. Criticul reliefeaza continuu interferentele, inrudirile in cadrul unei perioade care isi releva astfel unitatea, cu toata diversitatea formulelor artistice. Urmarind ipostazele ironiei, interpretarea cauta sa surprinda miscarile interne ale textelor, (la Emil Botta), contrastele care se intrepatrund in lirica lui Gelu Naum:. Intentia sintezei se vede si in titluri, unele din ele norocoase, atrase de magnetii paradoxului: Ironia –. Mitologia interogatiei, interogarea mitologiei. Comentariile consacrate lui Emil Botta, Gellu Naum, Constant Tonegaru sau Marin Sorescu se disting prin pregnanta si coerenta discursului critic. Sint de semnalat numeroasele corespondente intre consideratiile teoretice din prima parte si interpretarile din sectiunea a doua. Punctul de vedere al lui Gilles Deleuze (ironia ca si, umorul ca ) este valorificat in interpretarea poeziei lui Marin Sorescu. Tot acolo este folosita diferentierea facuta de Ihab Hassan intre virtutile si ale ironiei, in timp ce la Nichita Stanescu este pusa in evidenta ironia in ansamblul operei situate, judicios, in descendenta manierista. Bine si bogat fundamentat teoretic, favorizat de un comentariu critic circumscris obiectului, studiul se alatura lucrarilor de sinteza asupra liricii contemporane. El a fost elaborat conform rigorilor unei teze de doctorat a carei sustinere urma sa aiba loc in septembrie 1998. Zeii au vrut insa altfel. Internarea in spital a lui Mircea Doru Lesovici pentru analize de rutina a fost preambulul unui sfirsit tragic si neasteptat. Omul timid si ironic, retinut in societate, dar fermecator intr-un cerc de prieteni, ne-a parasit. Avea toate datele pentru succes in literatura si in viata. A vorbi despre Mircea Doru Lesovici la trecut mi se pare absurd si neverosimil. Ironia. Ipostaze in poezia romana contemporana trebuia sa fie o teza de doctorat. A ramas o carte de referinta in critica literara.