Jurnalul unei iubiri imposibile

trei povești de dragoste, trei vârste ale iubirii şi un singur oraş, personaj cuceritor la rândul lui, Florenţa.

O studentă se îndrăgosteşte de un bărbat fără trecut, misterios şi fascinant, apărut de niciunde în viaţa ei; o tânără de o frumuseţe neobişnuită dispare fără veste după o noapte de dragoste, lăsând în urmă întrebări fără răspuns; o femeie la vârsta maturităţii face gestul ultim din iubire pentru soţul pierdut - trei poveşti de dragoste, trei destine pendulând între real şi fantastic şi un oraş care le împleteşte surprinzător: Florenţa.

În acest loc al tuturor promisiunilor, iluziilor şi speranţelor, viaţa se scurge în ritmul inimii, vegheată de bătrânul Ponte Vecchio, martorul mut al atâtor istorii emoţionante.

O carte frumoasă ca o pictură florentină despre puterea iubirii de a spulbera tabuuri şi prejudecăţi, de a arunca în aer barierele spaţiului şi timpului şi de a aşterne punţi între lumile văzute şi cele nevăzute.

„Cred că şi oamenii mari au nevoie de poveşti, petrecute în locuri minunate, cu personaje ca noi şi, totuşi, deosebite prin neobişnuitul întâmplărior pe care le trăiesc. M-am apucat de scris tocmai din nevoia asta a mea, pe care am bănuit-o a fi şi a altora, de a migra din când în când într-o lume mai frumoasă decât cea vîn care trăim.“ (Kaya de Vos)


Kaya de Vos predă arhitectura la o universitate din Europa. A publicat pâna acum câteva cărţi, o serie de eseuri şi articole de specialitate. Are un birou de arhitectură unde proiectează dacă are comenzi şi dacă ceea ce i se cere i se pare provocator.

A scrie romance-uri este un cadou pe care şi-l face din când în când sieşi, pentru că astfel îşi poate lăsa imaginaţia să se desfăşoare în voie, fără cenzura bugetelor imposibile, fără presiunea termenelor inacceptabile, fără hărţuiala beneficiarilor cu exigenţe prost înţelese.

Iar dacă ceea ce scrie poate să bucure, dacă nu câteva sute, măcar câteva zeci de oameni, se declară extrem de mulţumită.