Recitari pentru copii mici... si bunici.

Recitari pentru copii mici... si bunici. O CARTE NECESARĂ Mulţi părinţi, dar şi alţi membri ai familiei în care s-a născut nu de multă vreme un bebeluş, aşteaptă cu emoţie să-l audă pronunţând primele vorbe, apoi să lege cuvintele în propoziţie, după aceea să lege propoziţiile între ele, vorbirea devenind astfel principalul mijloc de manifestare a legăturii noii fiinţe cu societatea şi lumea înconjurătoare. In acest proces evolutiv al copilului, un mare rol revine învăţării unor poezii. Versurile, datorită rimei şi ritmului, ajută la reţinerea termenilor vorbirii, cuvintele parcă se cheamă unele pe altele, imaginile ordonează gândirea, emoţiile şi sentimentele se materializează în vorbire. Fiecare poezie învăţată, şi mai ales recitată, aduce copilului bucuria unei adevărate izbânzi, bucurie şi mândrie ce se reflectă într-o măsură şi mai mare în sufletul părinţilor şi a celorlalţi membri ai familiei, asupra colectivităţii în care preşcolarul îşi desfăşoară activitatea. Pentru copiii în vârstă de 2-6 ani, basmele impresionează mai mult când sunt povestite de un matur (părinte, bunic, uncheş, educator), pe când versurile, putând fi memorate relativ uşor, au avantajul lucrului terminat. Mulţi copii recită poezioara ce le place „dintr-o suflare". Comparaţiile, metafora, alăturarea de cuvinte uneori fără un sens precis, care se întâlnesc şi în ghicitori şi jocuri de numărătoare, nu supără la această vârstă, ele joacă rolul unor salturi ale imaginaţiei spre dezvoltarea gândirii. De fapt, ne aflăm încă în lumea jocului, caracteristică vieţii copilului. Am întânit destui intelectuali, printre care şi critici literari, care neagă şi dispreţuiesc importanţa poeziilor destinate primei vârste a copilăriei. Dar avem bucuria că în literatura română aproape toţi scriitorii, şi în primul rând poeţii, au realizat scrieri potrivite şi lecturii copiilor. Culegerea de faţă, fără a a fi prima, constituie o mărturie în acest sens.